simt cum mâna se scurge spre interior...
se lasă spre ţigara de mult stinsă....
defapt nu fumez, numai gura mea o face
cu plămânii cei negri şi avizi de fumul albastru....
de moartea străvezie ce-mi dă tîrcoale.....
dar tot fumez....iarbă fumez....şi râd bezmetic....
m-am împotmolit în mine când mă căutam....
am uitat să deschid uşa camerei tăinuite
unde EU-l meu se tăvălea pe jos....
după o orgie de iarbă parfumată...
am colindat o vreme prin lume
şi m-am plictisit să văd acelaşi lucru
spus şi făcut în nu ştiu câte forme
egale şi fără sens.....am mai fumat o iarbă
şi-am plutit lângă cei fără căpătâi....
şi-am murit gândind că nu mai am bani să-mi cumpăr ţigări....
sursa: www.poezie.ro/index.php/poetry/1741057/iarb%C4%83_de_fumat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu