Silvio Berlusconi, în pielea goală, alături de ministrul italian al Egalităţii de Şanse

Silvio Berlusconi, nud, într-o pictură, alături de Mara Carfagna, ministrul Egalităţii de Şanse. Nu este o glumă proastă, ci una dintre lucrările artistului italian Filippo Panseca.

Pictorul a devenit cunoscut în urma colaborării sale cu Partidul Socialist Italia. El este bun prieten cu premierul Berlusconi.

Potrivit The Telegraph, Berlusconi a declarat în urmă cu doi ani, că dacă nu ar fi fost căsătorit, ar cere-o de nevastă pe Mara Carfagna. Soţia premierului a fost deranjată de comentariul soţului, spunându-i să-şi ceară scuze în mod public.

Deocamdată, Berlusconi nu a dorit să comenteze "opera de artă" a prietenului său artist.

Festivalul de Film de la Cannes. Două filme româneşti, selecţionate pentru categoria "Un Certain Regard"

Oficialii Festivalului de Film de la Cannes au făcut publică, joi, lista completă a peliculelor selecţionate în secţiunea Un Certain Regard. În acest an, România este reprezentată de două lungmetraje: "Amintiri din Epoca de Aur", produs de Cristian Mungiu, şi "Poliţist. Adjectiv", de Corneliu Porumboiu.

Lista filmelor selecţionate Festivalul Internaţional de Film de la Cannes a fost anunţată într-o conferinţă de presă joi, la Paris, de Gilles Jacob, preşedintele evenimentului, şi Thierry Frémaux, delegat general al manifestării, anunţă Mediafax

Secţiunea "Un Certain Regard" din cadrul Festivalului de Film de la Cannes prezintă, în fiecare an, o serie de lucrări originale şi diferite care caută recunoaştere internaţională. Rolul acestei categorii este de a recompensa tinerele talente şi a încuraja operele inovatoare şi curajoase.

Lungmetrajul câştigător la această secţiune este premiat cu 30.000 de euro din partea Groupama Gan Foundation.

Pe lângă celel două pelicule româneşti, au mai fost selecţionate la secţiunea Un Certain Regard următoarele filme: "Mother" de Bong Joon-ho, "Irene" de Alain Cavalier, "Precious" de Lee Daniels, "A la dérive" de Heitor Dahlia, "Le pere de mes enfants" de Mia Hansen-Love, "Mourir comme un homme" de Joao Pedro Rodrigues, "Kasi az gorbehaye irani khabar nadareh" de Bahman Ghobadi, "Les voyages du vent" de Ciro Guerra, "Skazka pro temnotu" de Nicolay Khomiriki, "Dogtooth" de Lanthaimos, "Le Tsar" de Pavel Louguine, "Independencia" de Raya Martin, "Nang mai" de Pen-ek Ratanaruang, "Eyes Wide Open" de Paula Weiman-Kelman, "Samson et Dalila" de Warwick Thornton, "L'armée silencieuse" de Jean Van de Zelde, "Air doll" de Hirokazu Koreeda.

Tot joi, au fost anunţate şi filmele care vor rula în afara competiţiei: "The Imaginarium Of Dr Parnassus" de Terry Gilliam, "Ne te retourne pas" de Marina De Van, "Agora" d'Alejandro Amenabar, "Jusqu'en enfer" de Sam Raimi, "Coco Chanel & Igor Stravinsky" de Jan Kounen.

Festivalul Internaţional de Film de la Cannes va avea loc între 13 şi 24 mai.

Antena3.ro

Cum să te droghezi legal. Ierburi halucinogene, comercializate în zeci de magazine din România.

Nu este marijuana şi nici nu e ilegală. E o afacere cu droguri numite altfel, dar tot droguri. Oficial, nu sunt destinate consumului uman, însă nu se vând la pet shop şi nici nu le ia cineva pentru căţel. Poliţia ştie că e vorba de droguri, însă spune că nu are ce face atâta vreme cât substanţele nu sunt pe lista celor interzise.

Magazinele în care se vând ierburi halucinogene s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie. Dacă anul trecut le numărai pe degete, acum sunt sute de astfel de locuri.

În Capitală unul dintre weed shop-uri e chiar în cartierul Dorobanţi, zona puştilor cu bani. Clienţii sunt atraşi cu un banner mare pe care e desenată o frunză de marijuana. Mesajul e clar. Ierburile măcinate se vând în flacoane mici iar amestecul ar putea fi folosit ca odorizant de cameră sau îngrăşământ pentru plante. În realitate în magazin găseşti ţigări deja făcute, din ierburile minune.

Pe produs scrie foarte clar - pastilele nu sunt destinate consumului uman. Pe site, aceleaşi recomandări. Totuşi, tot pe site producătorii le promit consumatorilor o "senzatie de energie puternică, curată, cu mici deviaţii de percepţie". Şi tot ei le recomandă să nu consume mai mult de patru pastile pe săptămână. Afişele din magazinele de profil afişele sunt şi ele halucinante.

În România, afacerea e nouă. A început, se pare, anul trecut, şi cel mai bine a prins în Iaşi unde există deja peste 30 de magazine. Acolo au apărut şi primele probleme.

Dacă în România ierburile respective nu sunt catalogate drept interzise, în ţări ca Danemarca, Suedia, Grecia ele au fost deja clasificate drept droguri de risc. La noi doar Ministerul Sănătăţii le-ar putea scoate în afara legii dacă le-ar trece pe lista substanţelor periculoase.

Vanghelie: "Cine-s ăştia, Depeche Mode? Dacă mă supăr, nu le dau nici o autorizaţie"

Marian Vanghelie surprinde, din nou, cu vastele lui cunoştinţe. De data aceasta, s-a remarcat prin cultura sa muzicală. Cine este Depeche Mode? Cu ce se ocupă? De ce vine în România? Toate aceste chestiuni îl lasă rece pe preşedintele , care susţine că ar renunţa fără să stea pe gânduri la concertul acestei formaţii şi ar înlocui-o cu petreceri cu bere şi mici.

"Cine-s ăştia, Depeche Mode? Dacă mă supăr, nu le dau nici o autorizaţie. Îi bag în consiliu şi plătesc de le sar capacele", a spus Vanghelie, potrivit Cotidianul.

"Fanii lor oricum nu votează cu noi", a mai spus Marian Vanghelie. Şi pe bună dreptate, sunt slabe şansele ca electoratul lui Vanghelie să fie format din persoanele care ascultă Depeche Mode.

Veteranii electro-pop de la Depeche Mode vor concerta din nou la Bucureşti pe 16 mai în Parcul Izvor. Aceasta va fi cea de-a doua apariţie a formaţiei la Bucureşti, după concertul din iulie 2006, pe Stadionul Naţional din capitală, când s-au adunat circa 45.000 de fani. Turneul va cuprinde 28 de oraşe din 22 de ţări şi va debuta în Israel, pe 10 mai 2009.

Pentru a păstra tradiţia, pe 1 mai, PSD va organiza mai multe petreceri în aer liber cu mici şi bere. Deocamdată, membrii partidului nu au hotărât locaţia petrecerilor. Două dintre posibilele locaţii sunt Bucureşti sau Cluj, cea din urmă fiind propusă de Mircea Geoană.

"Nu s-a stabilit nimic sigur deocamdată. Dar eu o să fac, oricum, ceva în Bucureşti", a ţinut să menţioneze Vanghelie.

Antena3.ro

Mircea Badea, la Poliţie cu o cravată imprimată cu oi.

Vedetea Antenei 3 din "Gura presei" in gura judecatorilor.

Mircea Badea s-a prezentat, ieri, la Secţia de Poliţie 13 a Capitalei pentru a i se înmâna mandatul de aducere în faţa judecătorilor, în dosarul „Kiseleff”. Realizatorul TV este citat ca martor în cazul accidentului mortal, petrecut în martie anul trecut, în care o tânără a fost spulberată pe trecerea de pietoni.

„Martorul” a venit în faţa poliţiştilor îmbrăcat la costum, cu o cravată roşie, pe care erau desenate oi albe, iar în mijlocul acestora se afla una neagră. Întrebat de reporterii Click! dacă are impresia că judecătorii îl văd ca pe „oaia neagră” de pe cravată, acesta a râs cu poftă, lăsând să se înţeleagă răspunsul. Mai mult, el s-a hotărât să vină, pentru că aşa cum a spus, „Nu era nimic de făcut!”.

După câteva minute în care a stat de vorbă cu ofiţerii, el a ieşit afişând un zâmbet zeflemitor. Relaxat, a povestit că nu a fost audiat, ci doar că i-a fost înmânat mandatul de aducere. „În calitatea mea de martor contribui la actul de justiţie, dar parcă îmi vine să-mi bag organul (nu cel care mă constrânge în caz că…) şi să văd ce pot să-mi facă penibilii ăştia dacă nu mă prezint”, nota, ieri, Mircea, cu înverşunare, pe blogul personal.

Mărirea şi decăderea unui impresar porno.

Uitaţi-vă la televizor: e plin de personaje porno. Eleva porno, primarul porno, bunicuţa porno, judecătoarea porno etc. Pare, într-adevăr, simplu să faci entertainment pentru aduţi. În special pe timp de criză, cînd, pentru o scenă de sex de 15-20 de minute, o actriţă de Doamne-ajută primeşte între 150 şi 300 de euro, în timp ce amatoarele culese de la colţul străzii se mulţumesc cu 2-300 RON. Dar realitatea din teren demonstrează că pînă şi industria contactelor sexuale are nevoie de management ca la carte, profesionalism acut şi, paradoxal, seriozitate nemţească. Urmează o poveste cu mulţi de „X“ din care, dacă nu avem nimic de învăţat, avem, cu siguranţă, cîte ceva de rîs.
Morala: nu amesteca umorul cu sexul. Trebuie să fii un mare artist ca să faci dintr-o astfel de combinaţie explozivă un film de calitate.


A început de la Gigi Becali

Epopeea oarecum erotică începe în 2005, la Giurgiu, cînd tînărul de 20 de ani Daniel Dumitru, care avea ca ocupaţie secundară manufacturarea bijuteriilor ieftine la atelierul părinţilor săi (prioritatea fiind alergatul după cai verzi pe pereţi), a avut un vis umed: să facă bani din ceea ce alţii fac doar copii. Numele de scenă – Sharky – i-a venit firesc, după vizionarea unui documentar la Animal Planet. Cum ar veni, Rechinaşul (foto). După cîteva vizite de informare pe la tîrguri de profil, tipul face cunoştinţă cu managerul veteran Zoltan Nagy. După ţigara de după, e o pîine de mîncat. Din banii de întreţinere, Sharky cumpără în 2008 cîteva domenii sonore pe Internet (printre care www.becaligeorge.ro şi www.becali-george.ro) şi îşi face debutul pornografic în presă: „Le vînd cu 100.000 de euro. Dacă pînă la sfîrşitul anului nu vor fi cumpărate, le voi folosi pentru a-mi promova filmele porno. Dacă Gigi Becali nu-mi dă banii, a încurcat-o!“. Paradoxal: Gigi chiar a încurcat-o, dar giurgiuveanul n-are nici un merit.


Un scandal bine dotat

După o experienţă profesională ratată alături de Luminiţa, aka Donna Viper, o stripteuză din Constanţa (căreia, ca să se răzbune pentru că l-a înşelat, i-a furat cîinele din curte şi l-a vîndut în piaţă), Sharky încearcă să se afirme la Bucureşti. Aici o descoperă anul trecut pe Eleva Porno, aka Alexandra sau Lily Star. Îi promite, fără acoperire, 10.000 de euro pe lună, o îmbracă în chiloţei de danteluţă, o plimbă prin Piaţa Crîngaşi, o aruncă pe pagina întîi a ziarelor şi dă naştere unui scandal naţional. Acum, pînă şi profesoara de latină din Colegiul „Ion Creangă“ ştie cine e giurgiuveanul Sharky. În cele 15 minute de glorie, omul are timp să dea două-trei interviuri şi să tragă primul film, Eleva porno este exmatriculată. În care intră multă pasiune şi, teoretic, un buget de vreo 4.000 de euro (dintre care cîte 500 pentru fete şi 2-300 RON de căciulă pentru băieţi; restul ar fi intrat în locaţie, vizite medicale, montaj, lubrifiante). Practic, Sharky nu plăteşte mai nimic, întrucît îi convinge pe toţi cei implicaţi că participă doar la un casting, pentru testarea aptitudinilor. Comedia porno are parte şi de o lansare de fiţe în clubul Pat. Toate ziarele sînt acolo (recunoaştem: inclusiv noi). Site-ul lui, vampee.ro (cu doi de „e“, pentru că ăla cu un singur „e“ fusese rezervat de nişte băieţi deştepţi), începe să facă trafic. Pe lîngă trei băieţei cu probleme de erecţie şi trei puştoaice care exersează nişte poziţii şcolăreşti, în inventar se mai găsesc şi nişte şunculiţe ţărăneşti, fotografiate îndeaproape. Rezultă, per total, vreo 3.000 de euro, din care se scad costurile de întreţinere a site-ului. Deci 3.000 de euro pentru cinci-şase luni de muncă cu sexul.


Tăietură incendiară de montaj

În portofoliul lui Sharky intră rapid şi Piticul Porno, care deşi nu filmează nimic, apare peste tot. Dar problemele mici şi dese apar imediat. Toate casting-urile organizate de Sharky se dovedesc a fi nişte filmări pe bune, pe care le urcă imediat pe site, pentru a fi downloadate pentru 3 euro plus TVA. Previzibil: după atîtea ţepe, la casting-uri nu se mai prezintă nici un doritor de sex pe bani. În martie 2009, Elevul Porno (aka Dudu Steel), ţepuit şi el, face dezvăluiri incendiare despre fostul său impresar: „Se ocupă cu traficul de carne vie. Şi cu Alexandra Adam făcea la fel. O punea să se prostitueze pentru 200 de euro“. Informaţiile ulterioare sînt bulversante: după despărţirea de Sharky, pe care l-a acuzat că nu i-a plătit drepturile de autor, Eleva Porno ar fi fost cedată pentru 3.000 de euro unui peşte cu balta în sectorul 6 din Bucureşti, sau ar fi plecat din ţară, în aceleaşi scopuri, dar pe alţi bani.


O finalizare nefericită

Ultima speranţă a lui Sharky e la Budapesta, unde crede că va reuşi să impresarieze nişte fete consacrate în lumea porno şi îşi va tripla banii din cont. Cum în cont are zero lei, reuşeşte să-şi tripleze suma şi se întoarce în ţară la fel de bogat.

Am întrebat experţii: în România, în jurul producţiilor XXX nu se învîrt anual mai mult de, puţină atenţie, 50.000 de euro (suma include bugete pentru filmări, şedinţele foto aferente, download-uri pe site-urile autohtone de profil etc.). În Ungaria – totalul bate spre 600.000. În România, sînt 3 (trei) producători care chiar produc (Zoltan Nagy, Budoar, Alego Stil). Un exemplu de eficienţă locală: în 2008, nu s-a filmat nici un lungmetraj XXX cu actori români (doar s-au reeditat cîteva titluri din 2006). Singurele proiecte fezabile sînt scenele de amatori, filmate în apartament şi distribuite pe net. În Ungaria, activează cu succes zece producători locali, plus 20 străini, care dau marfă la toată Europa. Comentarii?

Finalul poveştii e trist ca orice faliment în capitalism. S-a întîmplat săptămîna trecută: site-ul vampee.ro s-a închis, iar Sharky a cedat toate materialele şi drepturile aferente site-ului goldengate-ro.com. Zicem a cedat, întrucît, conform contractului semnat cu Zoltan Nagy, Sharky primeşte zero lei pentru licenţă şi doar 25% din banii celor care vor plăti să vadă o producţie Vampee. Adică 40 de eurocenţi pentru o vizionare. Fără alternative, Sharky se întoarce la Giurgiu, cu coada de rechin între picioare, pentru a-şi relua activitatea de mic bijutier în atelierul părinţilor. La telefon nu mai răspunde. Poate l-a vîndut, ca să facă rost de bani pentru alte investiţii riscante. Capitalismul e dur. Hard as a rock, cum se zice în industrie.

Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor

Acest "mic" indreptar de inebunit barbatii mi s-a parut foarte haios si m-am gandit sa vi-l arat si voua.

"

1. Lacrimile. Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata?

2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.

3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti?

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!

Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?:((

El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu

Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic

Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S

Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? :((

El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot

Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee

Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii

4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.

5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile „Ma iubesti?” si „Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisit, e nasol.

6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.

7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.

8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.

9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.

10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.

11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.

12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.

13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.

14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.

15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.

16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.

17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cand fac dus.

18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.

19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.

20. „Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.

21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara.

22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde.

23 -1480. Pentru multe alte motive pe care le puteti adauga voi, ca eu m-am plictisit si nu ma mai pot concentra."

by Simona Tache - Catavencu

Părinţii tinerilor moldoveni, obligaţi să plătească pentru perioada în care copiii lor au fost arestaţi

Tinerii care au fost arestaţi după protestele din Republica Moldova au avut de îndurat sentinţe sumare, condiţii umilitoare şi bătăi cât cuprinde. În plus, autorităţile îi obligă pe părinţi să plătească o taxă pentru zilele în care copilul le-a fost ţinut în arest. Unul dintre tinerii care au ieşit din arestul poliţiei moldovene spune că a stat cinci zile în închisoare fără să ştie ce acuzaţii i se aduc.

"Nu mi s-a spus de ce sunt arestat. În două minute erau judecate cinci persoane, nume, prenume

se n tinţa şi atât", povesteşte el. Tânărul spune că a fost bătut crunt de poliţişti pentru că a îndrăznit să se îndoiască de regimul comunist. Pentru a nu lăsa urme, atacatorii loveau cu sticle de plastic umplute cu apă.

În ciuda faptului că preşedintele Voronin a cerut amnistierea tuturor celor arestaţi, mulţi sunt încă ţinuţi în arest. Presa moldoveană scrie că amnistia se aplică în funcţie de leziunile care le au pe corp după ce au fost snopiţi în bătăie. Tinerii care mai au urme ale bătăilor sunt ţinuţi în izolatoare până când vânătăile dispar.

Unul dintre puţinii avocaţi care a avut voie să-şi viziteze clientul povesteşte ce a văzut în beciurile comuniştilor: "Condiţii degradante, dezastru de neînchipuit, coridoare de câţiva paşi. Erau ţinuţi 250 de deţinuţi acolo."

Pe lângă faptul că au trebuit să-şi achite internarea la spital şi tratamentul pentru diverse traume, părinţii tinerilor care au fost reţinuţi în aceste zile de către poliţie, maltrataţi şi bătuţi cu bestialitate mai trebuie să achite şi o taxă pentru fiecare zi de şedere la comisariatul de poliţie. Taxa se percepe chiar dacă ulterior se constată că tânărul a fost reţinut fără niciun motiv.