Ea câştigă 3.000 $ pe lună din sex pe Internet!

Videochat-ul, si saloanele de masaj erotic - o afacere profitabilă chiar şi pe timp de criză.

" O afacere de zeci de mii de euro pe lună, cu fete frumoase, aranjate cât mai atrăgător. Asta au găsit reporterii Click!, în vizită la cel mai mare salon de videochat din ţară.

Pe Internet, la un click distanţă, aşteaptă fetele care lucrează în studiourile de videochat. Îţi faci un cont, plăteşti şi intri în contact cu modelul care-ţi stă la dispoziţie.

Elena, lucrează în industrie de cinci ani, timp în care a căpătat suficientă experienţă pentru a şti să ţină un client, sau membru cum îi place să le spună, minute în şir.

“Îmi place ceea ce fac şi nu consider că noi, modelele de videochat, ar trebuie să fim comparate cu nişte prostituate. Noi suntem mai mult nişte consilieri, dar aş fi ipocrită să spun că nu mă dezbrac în faţa camerei”, ne-a spus Elena.

Patronii au pornit afacerea, cu mult timp în urmă şi au ajuns să aibă un cuvânt greu de spus în materie de studiouri de videochat.

Au început cu 3 modele şi acum au aproape 300, împărţite în 9 puncte de lucru. Fetele şi le aleg în urma unui interviu, iar cel mai important este ca modelele să fie şi isteţe, nu doar frumoase.

Marea majoritate se angajează direct pe site-ul salonului, www.prostudio.ro. Nucleul afacerii este format din 4 persoane, care pe timp de criză ajung să câştige 100.000-150.000 de euro pe lună.

40 de ore pe săptămână, în faţa camerei video

Elena petrece în faţa calculatorului şi a camerei de filmat 40 de ore pe săptămână, suficient ca la 24 de ani să câştige şi 3.000 de dolari pe lună. Cum face? “Misterul este cheia succesului. Îl faci curios, vorbeşti cu el şi atunci îl ţii minute în şir. Cu cât ai mai multă experienţă cu atât cad mai greu hainele şi cu atât discuţiile cu tentă sexuală sunt mai puţine”, ne-a explicat Elena. Fetele lucrează în ture de opt ore, 24 de ore din 24, şapte zile din şapte.

"Dau 1.000 de lei lunar pe haine"

Elena cheltuie lunar 1.000 de lei doar pe garderobă. “E foarte important să fii tot timpul altfel. Părul, machiajul, dar şi costumaţia fac parte dintr-un ritual care te ajută enorm”."

sursa: Click.ro

Forturile Bucurestiului

In jurul capitalei, de-a lungul soselei de centura, zac 30 de forturi si baterii, majoritatea abandonate. Constructiile monumentale, ascunse sub vegetatie, se dezintegreaza, dar inca mai pot fi salvate.

Am hotarat sa sarim peste poarta ruginita. Ne-am facut apoi loc printre tufe, ne-am furisat prin iarba inalta, printre gunoaie, musuroaie, balti si noroaie, pana am ajuns la o cladire cu un fronton impunator. Era Bateria intermediara 4-5. Muste bazaiau nervoase in jurul unei mate moarte si duhnea ingrozitor.

Cand am masurat cu o creanga adancimea santului de aparare din fata intrarii, broastele din el au inceput sa sara panicate de colo-colo. Era mal, nu aveam cum sa trecem prin el, pentru ca ne-am fi putut afunda. Am sarit inauntru pe o fereastra si m-a izbit mirosul de umezeala si putred. Cunosteam, in principiu, constructia, pentru ca era la fel ca si celelalte doua baterii pe care le vazusem deja cu Stefan Cristescu, un tanar arhitect de 26 de ani ce vizitase, cu sarg si pasiune, multe astfel de fortificatii in ultimii ani.

Aici era insa mai intuneric, mai infricosator. Aceasta a fost una dintre opririle noastre din turul pe care l-am facut prin camuflata centura de fortificatii a capitalei, formata din 36 de constructii: forturi si baterii, ridicate in urma cu peste 110 ani pentru a proteja orasul. Am inteles atunci emotiile pe care le-a avut Cristescu de fiecare data cand descoperea cate un loc nou, si l-am invidiat. Timp de 5 ani, el a cautat prin arhivele militare si prin carti vechi. "Am aflat de existenta lor de la niste prieteni romani stabiliti in Belgia, care vizitasera fortificatii din alte tari, construite in aceeasi perioada" - povesteste Cristescu.

"Centura are o importanta deosebita, pentru ca e unul dintre ultimele sisteme de fortificatii omogene in jurul unei capitale dupa planul celebrului general Brialmont si reprezinta stadiile finale ale fortificatiilor detasabile. Proiectul lui Stefan Cristescu reprezinta primul pas in cercetarea necesara pentru valorificarea acestora, dupa care e nevoie de un proiect pentru restaurarea si punerea lor in valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetator la Institutul pentru Studii Militare. Istoria centurii fortificate a Bucurestiului incepe odata cu venirea pe tronul Romaniei, in 1866, a lui Carol I.

Printul de 27 de ani, discipol al celebrului feldmaresal Moltke, punea pentru prima data problema construirii unor forturi care sa apere capitala in cazul unui pericol extern. Aceasta era una dintre actiunile sale prin care incerca sa ridice standardul unei Romanii ramase in urma in mai toate domeniile. Lucrarea urma sa fie una de mare amploare.

S-au infiintat mai multe comisii, care au facut studii pentru a gasi modalitatea cea mai eficienta de a construi fortificatiile. Artileria se dezvolta repede, in contextul revolutiei industriale, si centura de aparare trebuia sa fie adaptata la acest progres. In anul 1882, dupa obtinerea independentei tarii, o noua comisie reincepea studiile intrerupte din cauza razboiului, terminat in 1877.

In paralel cu comisia din Romania, ce i se parea, probabil, ineficienta, Carol I l-a invitat la Bucuresti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut si apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificatii pentru orasele Liege, Namur, Anvers. Un Bucuresti fortificat "ar creste importanta militara a Romaniei astfel, incat ea va fi in stare sau de a refuza participarea la un rasboi care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde" - spunea generalul.

Doi ani mai tarziu, belgianul a alcatuit un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea construirea unei centuri de 70 de kilometri, care sa aiba 18 forturi si 18 baterii intermediare, cu o distanta de aproximativ 2 kilometri intre ele. Artileria avea sa fie plasata sub cupole cuirasate, iar 33.000 de soldati urmau sa populeze fortificatiile. Planul facut de Brialmont impartea centura in 3 sectoare, dintre care cel mai putin aparat era cel sudic, directie din care el considera ca ar fi cel mai improbabil un atac asupra orasului.

Ironia a facut ca exact aceasta sa fie partea din care a venit armata germana in anul 1916 (centura de fortificatii fusese oricum dezafectata), cand a ocupat Romania. Costul total al lucrarilor, preconizat de Brialmont, era de 88.275.080 lei aur, adica echivalentul a circa 500 de milioane de euro.

Lucrarile au inceput in 1884. Fiecare fort lua numele localitatii in apropierea careia era construit, iar dupa doi ani fortificarea capitalei era declarata, prin lege, lucrare de utilitate publica. In anul 1887, Brialmont modifica planurile, pentru ca forturile sa faca fata obuzului-mina aparut in 1884, ducand astfel la o crestere considerabila a costurilor, asa ca romanii au cerut noi schimbari pentru a scadea din cheltuieli. Generalul nu le-a redus suficient insa si ultimele modifica ri au fost facute de catre generalul Berindei, directorul lucrarilor, costurile scazand de data aceasta substantial.

Insa acum structura centurii arata diferit de cea proiectata de belgian. Unuia dintre forturi, cel de la Afumati, i-a fost modificata structura chiar in timpul constructiei. Acesta, la fel ca multe altele, e azi parasit si degradat.

"Terenul pe care se afla e al lui Gigi Becali. Asteapta ca fortul sa cada singur" - povesteste paznicul santierului prin care trebuie sa treci ca sa ajungi la fort, referindu-se la terenul care apartine, in realitate, unui investitor strain. In 1888, Carol I a vizitat pentru prima oara centura de fortificatii. Anul urmator a fost dominat de intense discutii si polemici, atat in parlament, cat si in presa, cu privire la utilitatea fortificatiilor. Intentiile regelui s-au lovit, la fel ca in alte cazuri, de opozitia romanilor. Lucrarile aveau insa si sustinatori, printre care ziarul "Romania libera".

Dupa construirea unei cai ferate, ritmul lucrarilor a crescut considerabil. In plus, la Braila era infiintata prima fabrica de ciment din Romania, care a furnizat intreaga sa productie de ciment Portland constructiei centurii, pana la finalizarea lucrarilor, in conditiile in care pana atunci cimentul folosit fusese de import. Lucrarile la fortificatii se incheiau in 1894, dupa 10 ani de la inceperea lor, costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, adica echivalentul a 613 milioane de euro, egale cu bugetul armatei romane pe trei ani.

Proiectul a fost unul grandios, suprafata totala a constructiilor depasind 120 de hectare. Unele forturi ajung la 11,60 de hectare. Soseaua si calea ferata construite special pentru a usura accesul la fortificatii au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de pamant cu o grosime intre 2 si 8 metri, pe care a crescut mai tarziu vegetatie.

Carol I ii trimitea o scrisoare fratelui sau, Fritz von Hohenzollern, in care se arata multumit de felul in care au fost finalizate lucrarile: "... toate instalatiile corespund intru totul standardelor impuse unor astfel de fortificatii moderne.

Bucurestiul poate fi socotit in aceasta privinta ca un model ce merita vazut" - spunea el. In anul 1914, Carol I murea, la numai trei luni de la inceputul Primului Razboi Mondial, parte din marea sa mostenire fiind si un Bucuresti fortificat.

"Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani, Galati ridicate de Mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de cari cerul sa pazeasca tara" - spunea regele. "Fortificatiile Bucurestiului sunt deosebite: ele au fost ridicate in ultima perioada in care se manifesta interes pentru estetica acestui tip de constructie, avand elementele compozitionale si stilistice specifice arhitecturii militare din secolul al XIX-lea" - povestea Stefan Cristescu la prima noastra intalnire.

La 17 august 1916, Romania intra in razboi de partea Antantei. Cu o luna inainte, ministrul de razboi, Ion I. C. Bratianu, hotarase subit parasirea si dezarmarea fortificatiilor, printr-un ordin secret catre Comandamentul Cetatii Bucuresti, in vederea inarmarii trupelor de camp. Strategia de aparare a Romaniei, confirmata prin studii incepand din 1872, era acum abandonata, locul ei fiind luat de una ofensiva, pe care armata romana nu avea capacitatea s-o sustina.

E posibil ca aceasta schimbare radicala sa fi fost facuta datorita influentei pe care au avut-o doi teoreticieni ai strategiei militare ofensive din armata franceza, dar si propagandei germane din 1914, ce a urmat cuceririi oraselor Liège si Namur, din Belgia, ambele avand centuri de fortificatie proiectate tot de generalul Brialmont.

"Tata ne mai spunea ca vor fi lupte si in jurul Bucurestiului, ca forturile vor rezista, in cel mai rau caz, cateva zile" - scria in Memorii Mircea Eliade despre forturile abandonate in secret. Nemtii, pregatiti pentru a ataca fortificatiile, au intrat nestanjeniti in capitala si au ocupat, apoi, la sfarsitul anului 1916, doua treimi din teritoriul tarii.

Nu s-a putut da niciodata raspuns polemicilor cu privire la utilitatea fortificatiilor. Azi au mai ramas 17 forturi si 13 baterii intermediare, din cele 36 de constructii, restul fiind distruse din cauza unor explozii accidentale ale depozitelor de munitii.

Multe dintre ele sunt degradate, parasite si inundate. Majoritatea se afla pe teritoriul unor unitati militare, dar nu au mai fost folosite. Unele au gazduit sau mai gazduiesc ciupercarii ori depozite de muraturi sau sunt abandonate, ascunse sub vegetatie. Doar una dintre baterii a fost transformata in hotel.

Arhitectul Stefan Cristescu, cel care a studiat si ne-a facut cunoscuta povestea centurii de fortificatii a Bucurestiului, propune valorificarea bateriilor si a forturilor, o oportunitate care se contureaza odata cu extinderea orasului. Acelasi tip de constructii din Franta, Belgia sau Olanda au fost transformate in centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distractii sau chiar cluburi de noapte.

Arhitectul crede ca este posibila valorificarea si in cazul forturilor si al bateriilor din jurul Bucurestiului, unde s-ar putea face parcuri de distractii, centre culturale, cluburi sau hoteluri. Conform lui Sergiu Isopescu, in alte tari exista ONG-uri care se ocupa de punerea lor in valoare si Proiectul european Luxemburg pentru prezervarea acestora. "Pentru aceasta insa este nevoie de demilitarizarea lor si de inscrierea acestor constructii pe Lista monumentelor istorice, pentru a le proteja.

Centura de fortificatii din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. Cred ca orasul ar avea mult de castigat, din punct de vedere turistic, economic si cultural, daca centura ar fi valorificata" - spune el.

Mărirea şi decăderea unui impresar porno.

Uitaţi-vă la televizor: e plin de personaje porno. Eleva porno, primarul porno, bunicuţa porno, judecătoarea porno etc. Pare, într-adevăr, simplu să faci entertainment pentru aduţi. În special pe timp de criză, cînd, pentru o scenă de sex de 15-20 de minute, o actriţă de Doamne-ajută primeşte între 150 şi 300 de euro, în timp ce amatoarele culese de la colţul străzii se mulţumesc cu 2-300 RON. Dar realitatea din teren demonstrează că pînă şi industria contactelor sexuale are nevoie de management ca la carte, profesionalism acut şi, paradoxal, seriozitate nemţească. Urmează o poveste cu mulţi de „X“ din care, dacă nu avem nimic de învăţat, avem, cu siguranţă, cîte ceva de rîs.
Morala: nu amesteca umorul cu sexul. Trebuie să fii un mare artist ca să faci dintr-o astfel de combinaţie explozivă un film de calitate.


A început de la Gigi Becali

Epopeea oarecum erotică începe în 2005, la Giurgiu, cînd tînărul de 20 de ani Daniel Dumitru, care avea ca ocupaţie secundară manufacturarea bijuteriilor ieftine la atelierul părinţilor săi (prioritatea fiind alergatul după cai verzi pe pereţi), a avut un vis umed: să facă bani din ceea ce alţii fac doar copii. Numele de scenă – Sharky – i-a venit firesc, după vizionarea unui documentar la Animal Planet. Cum ar veni, Rechinaşul (foto). După cîteva vizite de informare pe la tîrguri de profil, tipul face cunoştinţă cu managerul veteran Zoltan Nagy. După ţigara de după, e o pîine de mîncat. Din banii de întreţinere, Sharky cumpără în 2008 cîteva domenii sonore pe Internet (printre care www.becaligeorge.ro şi www.becali-george.ro) şi îşi face debutul pornografic în presă: „Le vînd cu 100.000 de euro. Dacă pînă la sfîrşitul anului nu vor fi cumpărate, le voi folosi pentru a-mi promova filmele porno. Dacă Gigi Becali nu-mi dă banii, a încurcat-o!“. Paradoxal: Gigi chiar a încurcat-o, dar giurgiuveanul n-are nici un merit.


Un scandal bine dotat

După o experienţă profesională ratată alături de Luminiţa, aka Donna Viper, o stripteuză din Constanţa (căreia, ca să se răzbune pentru că l-a înşelat, i-a furat cîinele din curte şi l-a vîndut în piaţă), Sharky încearcă să se afirme la Bucureşti. Aici o descoperă anul trecut pe Eleva Porno, aka Alexandra sau Lily Star. Îi promite, fără acoperire, 10.000 de euro pe lună, o îmbracă în chiloţei de danteluţă, o plimbă prin Piaţa Crîngaşi, o aruncă pe pagina întîi a ziarelor şi dă naştere unui scandal naţional. Acum, pînă şi profesoara de latină din Colegiul „Ion Creangă“ ştie cine e giurgiuveanul Sharky. În cele 15 minute de glorie, omul are timp să dea două-trei interviuri şi să tragă primul film, Eleva porno este exmatriculată. În care intră multă pasiune şi, teoretic, un buget de vreo 4.000 de euro (dintre care cîte 500 pentru fete şi 2-300 RON de căciulă pentru băieţi; restul ar fi intrat în locaţie, vizite medicale, montaj, lubrifiante). Practic, Sharky nu plăteşte mai nimic, întrucît îi convinge pe toţi cei implicaţi că participă doar la un casting, pentru testarea aptitudinilor. Comedia porno are parte şi de o lansare de fiţe în clubul Pat. Toate ziarele sînt acolo (recunoaştem: inclusiv noi). Site-ul lui, vampee.ro (cu doi de „e“, pentru că ăla cu un singur „e“ fusese rezervat de nişte băieţi deştepţi), începe să facă trafic. Pe lîngă trei băieţei cu probleme de erecţie şi trei puştoaice care exersează nişte poziţii şcolăreşti, în inventar se mai găsesc şi nişte şunculiţe ţărăneşti, fotografiate îndeaproape. Rezultă, per total, vreo 3.000 de euro, din care se scad costurile de întreţinere a site-ului. Deci 3.000 de euro pentru cinci-şase luni de muncă cu sexul.


Tăietură incendiară de montaj

În portofoliul lui Sharky intră rapid şi Piticul Porno, care deşi nu filmează nimic, apare peste tot. Dar problemele mici şi dese apar imediat. Toate casting-urile organizate de Sharky se dovedesc a fi nişte filmări pe bune, pe care le urcă imediat pe site, pentru a fi downloadate pentru 3 euro plus TVA. Previzibil: după atîtea ţepe, la casting-uri nu se mai prezintă nici un doritor de sex pe bani. În martie 2009, Elevul Porno (aka Dudu Steel), ţepuit şi el, face dezvăluiri incendiare despre fostul său impresar: „Se ocupă cu traficul de carne vie. Şi cu Alexandra Adam făcea la fel. O punea să se prostitueze pentru 200 de euro“. Informaţiile ulterioare sînt bulversante: după despărţirea de Sharky, pe care l-a acuzat că nu i-a plătit drepturile de autor, Eleva Porno ar fi fost cedată pentru 3.000 de euro unui peşte cu balta în sectorul 6 din Bucureşti, sau ar fi plecat din ţară, în aceleaşi scopuri, dar pe alţi bani.


O finalizare nefericită

Ultima speranţă a lui Sharky e la Budapesta, unde crede că va reuşi să impresarieze nişte fete consacrate în lumea porno şi îşi va tripla banii din cont. Cum în cont are zero lei, reuşeşte să-şi tripleze suma şi se întoarce în ţară la fel de bogat.

Am întrebat experţii: în România, în jurul producţiilor XXX nu se învîrt anual mai mult de, puţină atenţie, 50.000 de euro (suma include bugete pentru filmări, şedinţele foto aferente, download-uri pe site-urile autohtone de profil etc.). În Ungaria – totalul bate spre 600.000. În România, sînt 3 (trei) producători care chiar produc (Zoltan Nagy, Budoar, Alego Stil). Un exemplu de eficienţă locală: în 2008, nu s-a filmat nici un lungmetraj XXX cu actori români (doar s-au reeditat cîteva titluri din 2006). Singurele proiecte fezabile sînt scenele de amatori, filmate în apartament şi distribuite pe net. În Ungaria, activează cu succes zece producători locali, plus 20 străini, care dau marfă la toată Europa. Comentarii?

Finalul poveştii e trist ca orice faliment în capitalism. S-a întîmplat săptămîna trecută: site-ul vampee.ro s-a închis, iar Sharky a cedat toate materialele şi drepturile aferente site-ului goldengate-ro.com. Zicem a cedat, întrucît, conform contractului semnat cu Zoltan Nagy, Sharky primeşte zero lei pentru licenţă şi doar 25% din banii celor care vor plăti să vadă o producţie Vampee. Adică 40 de eurocenţi pentru o vizionare. Fără alternative, Sharky se întoarce la Giurgiu, cu coada de rechin între picioare, pentru a-şi relua activitatea de mic bijutier în atelierul părinţilor. La telefon nu mai răspunde. Poate l-a vîndut, ca să facă rost de bani pentru alte investiţii riscante. Capitalismul e dur. Hard as a rock, cum se zice în industrie.

Dacia are cea mai mare creştere a vânzărilor la nivel european !!!

Norocul prostului cu programul rabla din Germania , baietii primesc aproape 3000 euro ptr o masina uzata si atunci e normal sa le convina Loganul. Am dat lovitura, avem cea mai mare crestere din Europa, ne-am p,,,t pe ei, URA - avem economie...avem pe dracu!!!

"Febleţea amatorilor de maşini rămâne Dacia. Statistic vorbind, fabrica de la Mioveni înregistrează cea mare creştere a vânzărilor la nivel european. Să nu uităm contextul, vorbim de o piaţă în continuă scădere iar Dacia a reuşit în primele trei luni ale anului să-şi dubleze cota de piaţă. Dar trebuie să spune că acest lucru se datorează în special datorită programului Rabla din Germania.

Preţul maşinii româneşti pare să-şi fi spus cuvântul, numai în martie au fost înmatriculate la nivel european peste 14.500 de maşini Dacia. Asta înseamnă că producătorul român a reuşit să vândă la export numai în martie de şase ori mai multe autovehicule decât a reuşit să vândă în România.

Cu acest plus de 14.000 de maşini înmatriculate Dacia urcă pe primele trei luni reuşind să înmatriculeze peste 30.000 de unităţi în întreaga Europă. Astfel e compensată semnificativ scăderea vânzărilor înregistrată de grupul mamă - Renault.

Între timp piaţa internă resimte şocul recesiunii mult mai puternic decât cea europeană. Pe total în România înmatriculările de maşini noi au scăzut cu 65%, în vreme ce, la nivel european, scăderea a fost de numai 8%.

De altfel întrregul trimestru întâi a fost o adevărată catastrofă pentru comercianţii de maşini din românia şi deşi în europa tendinţa este de uşoară revenire, la noi nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Pur şi simplu alternativa maşinii second hand sugrumă orice ofertă făcută de vânzătorii de maşini noi."

Candidati in campania electorala - europarlamentare.

No ziua buna , daca tot vine Campania electorala pentru Europarlamentare vreau sa va prezint o oferta incredibila cu candidatii la un loc in Parlamentul European. Dupa declaratia Elenei Udrea de sustinere a EBA, si dupa sustinerea lui Becali de catre Vadim Tudor il asteptam pe Stolojan si pe Boc sa o sustina pe Alina Plugaru.

Elena Udrea: Eu votez cu Elena Băsescu -

Elena Băsescu şi Elena Udrea şi-au făcut imagine împărţind flori şi ciocolată în Parcul Moghioroş

Fata preşedintelui a dat autografe pe calendare cu chipul şefei de la Turism.

Ministrul Turismului, Elena Udrea, a declarat ieri pentru Gândul că va vota cu Elena Băsescu la alegerile europarlamentare de pe 7 iunie şi nu partidul al cărui secretar executiv este. ”Eu votez cu Elena Băsescu, dar votul meu se va întoarce oricum la partid pentru că Elena Băsescu se va întoarce la PD-L”, a explicat Udrea. Aceasta în condiţiile în care, în ultimele sondaje, mezina preşedintelui este cotată cu 5-6%. Democrat-liberala şi-a mai argumentat decizia prin aceea că demisia temporară a fiicei şefului statului ar reprezenta ”un gest de curaj” având în vedere ”ostilitatea mediei”.

Campanie cu Maria Dragomiroiu şi Cătălin Crişan

De altfel, candidata independentă la alegerile europarlamentare Elena Băsescu şi ministrul Turismului Elena Udrea au împărţit, ieri dimineaţă, în Parcul Moghioroş, flori, calendare şi ciocolată. Deşi campania care se apropie este pentru scrutinul la care participă şi fiica preşedintelui, beneficiara acţiunii de imagine s-a dorit a fi Elena Udrea, care ne-a precizat că a invitat-o pe fiica preşedintelui pentru a se întâlni cu electoratul din colegiul unde îşi are în prezent sediul de campanie. Ministrul a avut grijă să o promoveze pe Elena Băsescu şi prin acest eveniment desfăşurat cu ocazia Paştelui catolic şi a Floriilor ortodoxe. În jeanşi cu talie joasă, vindiac roşu şi tenişi, fiica preşedintelui a acordat doritorilor autografe, pe calendarele cu chipului ministrului Turismului.

În parc s-a aflat, ieri, şi primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş (PD-L), dar şi tineri democrat-liberali, cu baloane portocalii. Pe o scenă amenajată special au cântat artişti de muzică pop şi populară românească, printre care Maria Dragomiroiu şi Cătălin Crişan, acesta din urmă mulţumindu-i ministrului Turismului pentru invitaţie. Udrea i-a sărit în ajutor Elenei Băsescu şi în momentul în care aceasta şi-a lansat candidatura pentru Parlamentul European. I-a oferit sediul său de campanie, pe care l-a folosit în noiembrie 2008. „Sunt convinsă că îi va purta şi ei noroc”, a declarat, atunci, Udrea. Ministrul Turismului a spus şi că va susţine financiar campania electorală a fiicei preşedintelui. „Dacă Elena Băsescu va avea nevoie de finanţarea campaniei şi îşi va deschide un cont în care să fie depuse donaţiile celor care o susţin, sigur că voi contribui şi eu cu o sumă”, a arătat, binevoitoare, Udrea.

Criza economica a venit. Cand va pleca ?

"Jungla show-biz-ului a devenit o arenă de îmblânzit fiţele. Cel puţin aşa s-ar deduce din comportamentul unor pseudo (cântăreţe, modele, artiste sau băgătoare în seamă) care, deşi au arătat lumii întregi secrete de toate felurile, pozează acum în creaturi (aprope) îngereşti.

Prima care s-a dotat cu aripioare este Simona Sensual. Iubitul ei de cursă lungă (şi de altoiri pe măsură) Mahăru a fost întrebat la un chef ce crede că o atrage atât de amarnic pe blondă la el. "Penisul meu cu bile!", a fost răspunsul direct şi... pătrunzător. Cât s-o fi chinuit neuronul Sensual să găsească ulterior o justificare de dat poporului! Clipind angelic, Simona a spus la o emisiune că "totul a fost o glumă din partea lui". Ei, nu, zău? Dacă a fost o glumă, punem pariu că i-ar plăcea să o transforme în realitate! Oricum, sigur se simţea mai bine pe vremea când recunoştea sincer că sexul ocupă un loc de seamă în viaţa ei...

PREA-PLECATĂ. După ce a demonstrat cu sârg şi îndesat(ă) în zid proverbul conform căruia "Capul plecat, sabia nu-l taie" (dar nişte mâini pricepute de bărbaţi îl pot scurta de fiţe şi de păr) Naomi a luat calea Vaticanului. S-a rugat ce s-a rugat, eliberându-se de păcat şi încercând să se (ab)urce pe un nivel spiritual superior. Revenită în România, cu o pereche de ochelari proţăpiţi filosofic pe nas, Naomi s-a apucat să cânte melodii de viaţă lungă, tuturor să le ajungă. Acum nu mai vorbeşte decât de muzică şi, în consecinţă, a devenit plictisitoare. Mai plictisitoare decât criza morală pe care spune că a traversat-o.

Au fost o dată ca niciodată nişte căprioare, evident, sălbatice. Atât de sălbatice, încât nici o ţoală nu le putea acoperi cu măsura decenţei. Ei bine, nici în cazul lor "minunea" n-a durat mai mult de zece ani. Recent, surorile Bambi au putut fi admirate în nişte rochii lungi, mai lungi decât podeaua, şi fără multele zorzoane care le însoţeau acustic orice gest cât de mic. De unde s-or fi adăpat cu atâta decenţă? Un lucru a rămas, totuşi, pentru a ne reaminti de adevărata lor valoare: aceeaşi manieră kitsch şi afectată a interpretării.

CIREŞICA. Dacă tot şi-a dotat buzele cu silicon, astfel încât de-abia mai poate îngăima printre ele, Marinela Niţu s-a gândit totuşi să le dea o folosinţă îndelungată. Astfel că, de la emisiuni de scandal, a virat la cele culinare. Aici, după o ghiftuială în toată regula, madama emite pe post de siestă nişte consideraţiuni prăfuite despre nivelul social, economic şi caloric al mesei. Curat... telectual!

Din "pui de Crevedia" a ajuns găină bătrână, care le cotcodăceşte pe toate strună! Este vorba de Sexy Brăileanca, autoarea sintagmei "Dacă nu spui prostii, în România nu te bagă nimeni în seamă". Invitată pe la tot felul de emisiuni cu tentă mondenă, fata a ajuns un soi de anal... ist. Şi, culmea, chiar îşi crede vorba mai preţioasă decât alte talente, aşa că o aruncă peste tot. Iar trecutele-i fapte de amor şi vitejie sunt de mult uitate... Nebunatica de Oana Oprea, pe numele de vampă Eva Kent, a poftit, deşi avea cărniţă proaspătă (asigurată de iubitul ei "Măcelaru") la o bucăţică de stripper. A avut noroc de iertăciune şi a ajuns, din nou, cuminţită pentru o perioadă, în braţele iubitului generos. Doar gura "păcătoasei", dată afară de la muncă pentru că a lipsit nemotivat, a început să emită judecăţi peste judecăţi. Mai bine îi stătea pe post de accesoriu sexy, că bruma de intelectualizare se topeşte repede de pe aşa un trup!

Aşadar, putem spune că pseudovedetele care erau "stima noastră şi mândria" în materie de scandaluri, au abandonat mai mult sau mai puţin discret arena păruielilor sau a vulgarităţii în direct. Cine să mai ţină stindardul sus? Poate doar Nikita, care, aflată în ultimul timp în pană de invitaţii pe la emisiuni, şi-a descărcat nervii pe iubitul cel mult lăudat. Rezultatul? A fost părăsită fără prea multe regrete. Dacă şi femeii cu suflet de bărbat îi va veni vreodată mintea la cap, chiar că nu mai avem pe ce să ne bazăm! Fetelor, e frumos aşa?"
sursa:Jurnalul.ro

Einstein despre ceea ce noi nu am fost in stare....

Mult succes in Parlamentul European Elenei Basescu !

Traim decenii de impliniri marete! Traim decenii de munca si avint! Iar in aceste vremuri de cotitura, Elena Basescu este farul nostru calauzitor! Mult succes in Parlamentul European Elenei Basescu !

In ultimul timp am avut personalitati markante extrem de mioape( cu grad de comparatie), cred ca din aceasta cauza n-au observat starea natiunii.

Elena are doar un strabism verbal. Atat.

De ce sunt politistii asa prosti ?

Vreau sa va povestesc o intamplare de saptamana trecuta. Pe 02.03.2009 in jurul orei 18 trecute fix primesc un telefon , pe mobil.
- Buna seara, domnul xyz ?Societatea .... ?
- Da ! Buna seara.
- Sunt plutonier ... (kkt- nu m-am obosit sa tin minte numele panaramei- era femeie) de la IJP Ialomitza .
- Da si... ?
- Acum doua saptamani v-am trimis o instiintare si nu ne-ati raspuns la ea. De ce ?
- Dintr-un singur motiv...pentru ca nu am primit-o (am raspuns eu imperturbabil). Despre ce este vorba ?
- In data de 08.09.2008 a ti fost inregistrat de aparatul radar in localitatea ..... cu 79km/h . De ce nu ne-ati raspuns?
- Dintr-un singur motiv...pentru ca nu am primit-o ( eram deja nervos ) repet eu raspunsul de adineauri.
Pe ce adresa a-ti trimis instiitarea ?
- Pe str. Odei. Nr...
- ( ma bufneste rasul) Imi pare rau dar sediul meu este pe str. Odaii cu doi de ii –adaug eu.
- Trebuia sa ne anuntati daca v-ati schimbat adresa ( spune martoaga de la celalalt capat) .
- Sa va anunt ca aveti colegi incompetenti care gresesc la dactilografiere ?
... de aici am taiat un paragraf de vreo 2-3 min sumbru in ale prostiei domnisoarei politiste care nu intelegea de ce nu i-am raspuns , si vroia sa ii raspund la telefon. Intr-un final incercam sa ii spun ca sediul meu nu mai este nici pe Odaii si ca l-am mutat de vreo 2 luni. A incercat sa mi-l ceara dar am trimis-o la Registrul Comertului
daca tot a fost in stare sa imi afle numarul de telefon.
Imi ridic niste semne de intrebare :
1. Cum mi-a aflat numarul ? Au contracte cu firmele de telefonie sau suntem stat politienesc ?
2. Cine i-a oprit 5 luni si 3 saptamani sa imi trimita adresa ?, intrasera in fibrilatii ca se apropria termenul de 6 luni de la infaptuirea contraventiei dupa care se prescrie.
3. De ce sunt politistii asa prosti ? Chiar si doamnele sau domnisoarele sunt la fel de penale... sa va traiasca IQ-ul mic mic mic.

In drum spre azil ...

Sibiu - fosta capitala culturala europeana.

Nu intelesesem este interzis(la azil) pentru toata lumea sau ca in Romanica - politicienii se pot duce fara treaba... ducase toti la Azil.

After flying...

Pescarus pe ... terasa unui hotel in Istambul.
Un moment de repaus in lunga lupta pentru supravietuire.